Pe cine iubesti mai mult?

O geografie interioara a alegerilor.

La intersectia dintre generatii si perspective, dintre anii '90 si prezentul actual, dintre primejdie si adapost, blocuri si ulite, frici si indrazneli, sali de clasa si terase, singuratate si comunitate, masculinitate si feminitate, Prinselea si agenda incarcata a unei zile, blandete si cruzime, virtual si real, lumea asezata intre coperte de Mihaela Buruiana se traieste pur si simplu.  

Un volum de proza scurta sub semnul unei intrebari care planeaza deasupra fiecarui personaj, intr-o forma (chiar si directa) sau alta, intrebare care, pe cat de uzuala ori puerila poate parea, pe atat de spinoasa e. Pe cine iubesti mai mult?, asadar, e o carte a alegerilor, a ezitarilor, a insinuarilor, a luptelor mocnite, a interioritatilor, a fisurilor si a nuantelor, a adevarurilor care mustesc dincolo de spatiile albe. O carte a granitelor, daca vreti, numai ca nu (doar) cele geografice, ci (mai ales) cele emotionale si mentale. O miscare de revolutie nu a pamantului, ci a povestilor si a oamenilor, care se plimba de colo-colo, prin propriile vieti si prin vietile altora. Un debut care, prin constructie, forta si stil, anunta o voce proaspata si memorabila in literatura romana contemporana. - Eli Badica, coordonatoarea colectiei n'autor

Pentru cei care i-au urmarit agilitatea filologica mereu in miscare eleganta si versatila lingvistic, cartea Mihaelei Buruiana nu va fi o surpriza. Dincolo de apetitul narativ, de minutia observatiei, de ochiul care creeaza din detalii tablouri de familie, sali de clasa, geografii rurale, anii '90 revizitati de la inertiile lor sociale pana la tropii copilariei si adolescentei consumate atunci (afise cu Beverly Hills 90210, tricouri cu Metallica, pizza sau McDonald's), Mihaela Buruiana e o extraordinara creatoare de personaj. Reveriile si bajbaielile adolescentei post-comuniste, dilemele generatiei cu Facebook, WhatsApp si vizite intermitente pe site-urile de dating, miscarea continua intre ruralul copilariei si o urbanitate din ce in ce mai contagioasa sunt marcate de acel ingredient atat de fragil si de important in proza contemporana: autenticitatea. In cartea aceasta autenticitatea e firul rosu care uneste birouri corporatiste si garsoniere din Berceni, tatonari religioase si relatii efemere, viraje continue intre perspective - Lenus, Cami, Catalina, Andra, Alex, Anuta, Stefana, Liliana, Onuta sunt personaje credibile din ale caror intersectii iese la iveala un conglomerat de lumi interioare, perfect calibrat in pagina, infuzat cu tot ce tine de arsenalul vietii mai mult sau mai putin instagramabile.

Mihaela Buruiana nu e autoarea unei perspective mozaicate asupra unei generatii care se misca intre copilaria traita pe ulita sau in fata blocului si tineretea consumata de call-uri, meeting-uri si drumuri la market, ci o colectionara de experiente individuale remarcabil de vii, de intense, de usor de digerat de catre cititorul care se va recunoaste, fara indoiala, in replici, jumatati de gest, de gand, de moduri de a metaboliza lumea.

In sfarsit, e impresionant modul in care autoarea orchestreaza calatorii intre rutina si dezastru, intre familiaritate si deziluzie, intre varste. Ritmul rapid, mixajul de replica acida cu momente de melancolie niciodata edulcorata, lexicul care creste in ritm cu personajele, discursul care se schimba in functie de seismicitatea afectiva sunt numai cateva dintre atuurile unei scrieri care porneste din naivitatea faramitata de trauma, trece prin garsoniere, apartamente, birouri, rate, lancezeli pe plaja, bucatarii tapetate cu taceri, ritualurile unor generatii care comunica fracturat, haotic si, totusi, intens si acel ceva niciodata numit, dar atat de prezent, care misca lumea si transforma viata in literatura. - Ioana Baldea Constantinescu