Ultima romantica

HANNAH PAKULA este o autoare specializată în biografii. A studiat la Wellesley College, la Sorbona și la Southern Meth-odist University. A scris recenzii literare pentru Los Angeles Times și New York Times; a semnat volumele An Uncommon Woman: The Empress Frederick şi The Last Empress: Mad-ame Chiang Kai-shek and the Birth of Modern China.

Hannah Pakula, care a studiat literatura comparată, și-a întâlnit personajul încă din anii liceului, trebuind să traducă un poem despre regina Maria. Apoi, în 1975, o descriere citită într-un roman a îmboldit-o să meargă și mai departe. Atunci și-a dat seama că e nevoie de o biografie deopotrivă acurată și atrăgătoare. A fost începutul unui crescendo pe care faimosul regizor Alan J. Pakula l-a descris astfel: Pe măsură ce Hannah afla tot mai multe lucruri despre Maria cum s-a transformat dintr-o naivă prințesă într-o adevărată forță politică a țării sale și soția mea se descoperea ca scriitor și ca istoric.

Ultima romantică este povestea unei vieți fără asemănare, cu regi, regine, prinți și prințese. La sfârșitul secolului al XIX-lea, a fi principesă născută într-o mare casă domnitoare a Europei era mai mult un neajuns decât un privilegiu. Rațiunile de stat au obligat-o și pe Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea, să accepte căsătoria cu prințul moștenitor al unui regat foarte tânăr de la porțile Orientului, România. Însă calculele capetelor încoronate și ale politicienilor s-au dovedit cu totul greșite. Ajunsă la București, Maria a descoperit că frumusețea, farmecul și inteligența o îndreptățesc să joace un rol mai important și mai folositor pentru noua sa patrie, pe care a învățat să o iubească pătimaș. Ca regină, Maria a fost simbolul dătător de speranță al României în anii grei ai Primului Război Mondial, fie mergând pe front, fie implicându-se în jocurile aparent subtile ale diplomațiilor occidentale. Ca femeie, a avut pasiuni și decepții, trebuind să lupte cu prejud